Soc si groaza la metrou

de netuliber

Cu siguranta ati vazut in filmele americane, in centrul de comanda al metroului, ditamai ecranele cu liniile in uz si pozitia metrourilor. Am presupus ca asa este si la noi. Dar astazi mi-am dat seama ca nu este asa. Circulatia trenurilor de metrou se face pe citirea a maxim 2 senzori: unul la intrarea in statie (teoretic sper sa existe), celalalt imediat dupa ceasurile electronice. Atat. Ce se intampla in tunel, tine de experienta controlorilor de trafic prin interpretarea unei singure informatii, coroborata cu media de timp din trecut. Adica, el stie ca trenul a plecat din statie la 8’00 ca asa a indicat senzorul si ca la 8’01 trece de intersectia cu cealalta magistrala. Astfel, poate sa ii dea verde celuilalt tren. Ce ne facem atunci cand din greseala se trece de senzor? In mod normal, cu trafic strict monitorizat, nimic special. Doar ca la noi, astazi, au fost cateva minute de panica. Stiu asta pentru ca eram langa cabina si auzeam comunicatiile intre soferi si baza, iar primii erau panicati ca au trecut de senzor. Iar dupa cateva minute de asteptare, au avut drumul liber. Acum imi explic de ce, din cand in cand, in mijlocul tunelului metroul pune o frana brusca: pentru ca un tren a intarziat la peron, a ajuns mai tarziu la un punct cunoscut si astfel trenul ce mergea pe aceeasi sina a trebuit sa se opreasca pentru a nu se intampla o nenorocire.
Asa ca dau cu sanatate si minte clara pentru toti cei ce lucreaza la controlul traficului de la metrou.