Povestea unui calculator.

de netuliber

Memoria mi-a fost pusa la incercare din dorinta baietilor de la Azerty de a afla povesti cu si despre calculatoare, asa ca pregatiti-va cateva minute si pentru a mea:

De foarte multi ani, o cutie metalica sta aproape lipita de piciorul meu drept. A fost initial alba, apoi neagra. Si asa a ramas pana astazi. Tata pana de curand, tot cutie ii spunea. Calculatorului, adica.

Am intrat in lumea asta a personal computerelor [asta pentru cei ce se intreaba de la ce vine PC] odata cu intrarea timida in casa unui vecin. Tatal lui era barosan pe undeva, si isi permitea diverse luxuri. Asa ca la tipul asta, salut Boby!, am jucat ore intregi, un joc ce simula o tabla de biliard [am stat 10 minute sa imi aduc aminte cum se numea, dar fara succes].  Apoi, tatal unuia dintre verisorii mei, pentru ca lucra la Electronica si avea cunostinte la ICE Felix, i-a adus acestuia, un HC90. Ce rugaminti au inceput atunci sa curga spre parintii mei, doar doar sa imi cumpere si mie unu. Erau foarte scumpe, ai mei nu aveau bani, tata dupa cum v-am spus nu intelegea cutiile astea….a fost greu. Pana cand, la un craciun, am primit bucata de plastic cu butoane albe. Problema era ca ori trebuia sa stii programare se faci ceva la el, ori iti trebuia un casetofon legat prin cablu serial ca sa poata incarca jocurile. Cum nu aveam asa ceva [erau unele facute special pt hc-uri, dar tot trebuia sa umbli cu surubelnita la capul de citire pentru a ‘regla’ sensibilitatea!!!] mi-a dat prin cap sa folosesc magnetofonul tatalui meu. Am reusit cu foarte mare greutate sa fac rost de jocuri pe benzi magnetice. Avantajul era ca, capul de citire era mult mai bun si nu necesita reglari, iar pe o banda din aceea incapeau muuuulte jocuri. Dar se gaseau foarte greu.

Dupa o perioada, a inceput cu adevarat revolutia calculatoarelor cu aparitia pentium-urilor. La scoala, in laborator aveam HC2000 [aveau in plus discheta, mare realizare pentru vremurile alea]. Iar profesorul avea un Pentium 2. Cred ca parintii erau mandrii ca stateam atat de mult la scoala, ca nu mai veneam cu hainele rupte de la fotbal, nestiind insa ca il terorizam pe profesorul de info cu dorinta mea de a ma juca.

In Noiembrie 2000, am vazut la un chiosc de ziare de langa liceul Mihai Viteazu, o revista care pe coperta avea un titlu de genul „Construieste-ti propriul PC”. Asta a fost momentul zero al relatiei mele cu calculatoarele. Cu banii economisiti plus cateva imprumuturi, am reusit sa imi ‘construiesc’ un sistem propriu, desi nu o mai facusem pana atunci. Era un Duron la 600Mhz pe care il tineam overclockat la 800Mhz fara probleme, pe o placa de la Via si cu 64Mb RAM. Da, atat de putin, si totusi rula bine. Am trecut apoi la 128 mega. Dupa o vreme la 256. Deja procesorul era depasit cu prea mult. Urmatorul procesor a fost tot de la AMD, un Athlon XP 1700+, care se overclocka extrem de bine. Odata cu el am cumparat si 512Mb de ram. Cand am ajuns la 1 Gb, am crezut ca mai mult nu se poate. M-am inselat. Cum tehnologia evolua teribil de repede, desi am ‘tras’ de procesor la maxim, la un moment dat a trebuit sa fac pasul urmator, spre procesoarele dual-core. Si am avut, pana acum cateva luni, un Intel D2160 cu 2Gb de ram la inceput, in final avand 4Gb. Desi in decursul anilor, si cand stateam la casa dar si la bloc, atunci cand erau ploi sau furtuni afara [chiar si cutremure] am tinut calculatorul deschis, tocmai cand el era inchis, din cauza proastei securizari a retelei de cartier, un fulger mi-a stricat placa de retea integrata plus inca ceva ce imi restarta sistemul. Momentan nu am reusit sa repar placa. Insa asta a fost momentul cand a trebuit sa mai fac un pas, spre AMD cu al sau Athlon II X4 640 la 3Ghz, cu alti 4 Gb de memorie ram. In toti acesti ani, hardurile au pornit de la 20Gb [un Quantum Fireball ce merge si astazi, ca si restul hardurilor de altfel] si au ajuns acum sa atinga aproape 4 Tera de stocare. Imens. Despre placile video nu sunt multe de spus, pasiunea jocurilor s-a diminuat, asa ca schimbari spectaculoase nu au fost in aceasta zona a sistemului. Primul monitor a fost un Philips de 15″, apoi tot un Philips de 19″ profesional, a urmat un lcd Horizon 220W iar in acest moment privesc catre un Benq de 24″. Tot ce  a insemnat piesa, accesoriu sau periferic, a fost cumparat si instalat de manutele astea doua ce scriu articolul. Si sunt foarte mandru de asta 🙂

Cum m-a pasionat tehnologia, am dorit sa fiu mai mobil. Dupa cautari destul de lungi, pentru ca eram inca in vremurile cand cu 25 de milioane nu iti puteai lua ceva foarte decent, am cumparat un laptop Dell Inspiron 1501. Care inca presteaza bine, legat prin wireless la minireteua casnica, prin care fac streaming de filme HD, asta pentru ca imi este lene sa le copiez pe hardul lui. Singura buba a acestuia este ca dupa fix 1 an, deci dupa iesirea din garantie, acumulatorul a cedat, si de atunci il tin permanent conectat la priza. Faza foarte nasoala, am trecut peste, dar celor ce isi dorec un laptop si imi cer sfatul, le spun si patania asta ca sa fie in tema. Apoi, pentru ca doream ceva si mai mic, am cumparat un Asus EeePc 901, pe care il folosesc cu succes si astazi, si care daca s-ar fi facut vreun hack ca sa ii pliez cumva ecranul, as fi gonit din minte gandul ca imi trebuie o tableta.

Cam asta e istoria calculatoarelor ce mi-au trecut prin casa, nu au fost multe, dar pe toate le-am indragit din toata inima. Si multe din ele au mai mers multi ani dupa ce au plecat de la mine, semn ca le-am crescut si educat foarte bine. Viitorul as vrea sa imi aduca inca 4 Gb de ram [asta doar daca suita de la Adobe o sa fie mult mai doritoare decat actuala] si o noua placa video, pentru ca desi nu ma joc, sunt aplicatii care cer si o placa cat de cat bazata in sitem. Probabil ca va trebui sa imi schimb si DVDWriterul, dar astept ca sa vad cum evolueaza tehnologia BluRay, mai precis scaderea preturilor 🙂 Cum visul celor ce doreau performanta, la categoria harduri, erau celebrele Raptor-uri ce lucrau la 10k rotatii dar extrem de zgomotoase [prefer linistea/performantei extreme], probabil ca la un moment dat, un SSD pentru a-mi instala sistemul o sa fie un must.

In concluzie,

Does IT matters?